Blackjack: sistemul de numărare a cărţilor Şeptarul roşu

Blackjack-ul a fost întotdeauna unul dintre cele mai populare jocuri de cazino, indiferent dacă s-a jucat într-un cazino tradiţional sau într-o sesiune de blackjack într-un cazino online la PokerStars. 

Regulile sunt destul de simple, dar ceea ce îl face unic este că strategia poate juca un rol important în luarea deciziilor, mai ales atunci când este implicată numărarea cărţilor. Numărarea cărţilor şi-a câştigat o reală reputaţie de-a lungul anilor, fiind adesea dramatizată în filme în care o echipă inteligentă sparge cumva sistemul şi învinge dealerul. 

Fascinaţia numărării cărţilor 

Adevărul este mai puţin fascinant, dar la fel de interesant. În realitate, numărarea cărţilor nu poate garanta câştiguri, însă urmăreşte modele în pachetul de cărţi şi îi ajută pe jucători să-şi ajusteze modul în care joacă. Printre numeroasele sisteme care au fost dezvoltate de-a lungul timpului, unul se remarcă prin echilibru şi simplitate. Acesta este cunoscut sub numele de sistemul de numărare a cărţilor Şeptarul roşu al lui Arnold Snyder.

Introdus pentru prima dată la începutul anilor 1980, Şeptarul roşu a devenit un favorit pentru jucătorii care doresc o strategie ce nu se simte copleşitoare în febra momentului. Deşi cazinourile au introdus de atunci măsuri pentru a opri numărarea cărţilor, acest lucru nu i-a împiedicat pe jucători să îi acorde o şansă, incluzând mesele digitale de blackjack de la PokerStars. 

Debutul numărării cărţilor

Înainte de Şeptarul roşu, numărarea cărţilor în sine crescuse deja în popularitate. A început la mijlocul secolului al XX-lea, pe măsură ce jucătorii au început să-şi dea seama că şansele lor se schimbă în funcţie de cărţile care au fost deja împărţite. Cartea lui Edward O. Thorp, ‘Beat the Dealer’, publicată în 1962, a făcut senzaţie arătând că blackjack-ul poate fi jucat dintr-o perspectivă matematică. Sistemul Hi-Lo, care a fost introdus în această carte, a devenit strategia standard de numărare a cărţilor.

Arnold Snyder a făcut următorul pas. Ca jucător profesionist de blackjack şi ca scriitor nu a fost interesat doar de aspectul teoretic al numărării cărţilor. El voia să găsească o modalitate care să funcţioneze în cazinourile reale, cu toate presiunile adiacente. Cărţile sale, inclusiv ‘Blackbelt in Blackjack’ şi ‘The Big Book of Blackjack’, nu au prezentat doar strategii; ele au oferit, de fapt, modalităţi practice prin care jucătorii să numere cărţile. Sistemul Şeptarul roşu a fost introdus pentru prima dată în 1983. Acesta a atras prin faptul că nu era extrem de complex, dar era suficient de util pentru a face diferenţa. 

Înainte ca Arnold Snyder să devină cunoscut pentru munca sa referitoare la strategiile de blackjack, el a lucrat în afara cazinoului, petrecând ani ca tipograf, unde aranja literele şi imaginile cărţilor şi revistelor pentru o mică editură. Acest context l-a ajutat să acorde atenţie detaliilor şi să rezolve problemele matematic, abilităţi care i-au inspirat mai târziu activitatea referitoare la strategiile de blackjack. 

Explicarea sistemului Şeptarul roşu

Aşadar, prin ce se diferenţiază Şeptarul roşu? La fel ca alte sisteme, acesta funcţionează oferind valori în puncte cărţilor, iar jucătorul ţine evidenţa numărării în timp ce jocul continuă.

În sistemul Şeptarul roşu, Doiarii, Treiarii, Pătrarii, Cinciarii şi Şesarii sunt evaluaţi la +1. Un Şeptar roşu are, de asemenea, o valoare de +1, în timp ce un Şeptar negru are valoarea neutră de 0, împreună cu Optarii şi Nouarii. În final, cărţile cu chip cu rang de 10 (Valet, Damă, Popă şi As) au fiecare o valoare de -1.

Aceasta este esenţa strategiei; cărţile mici se adaugă numărării, cărţile mari se elimină din aceasta, iar unele sunt neutre. Marea strategie constă în numele metodei, Şeptarii roşii numărându-se, în timp ce Şeptarii negri nu. Este o modificare mică, dar care înclină balanţa într-un mod care face sistemul mai precis decât unele dintre cele mai simple. 

Jucătorii care folosesc această metodă nu trebuie să efectueze conversii complexe sau să ia în considerare numărări secundare. În schimb, ei ţin o evidenţă mentală a totalului, carte cu carte, şi lasă totalurile să-i ajute în deciziile luate în timpul jocului. 

Numărarea curentă şi numărarea reală – cunoaşterea diferenţei

În timp ce celelalte metode avansate de numărare a cărţilor au nevoie de numărarea reală, Şeptarul roşu este conceput pentru a elimina acel pas. Acestea fiind spuse, este important să se ştie diferenţa dintre cele două, mai ales pentru jucătorii care caută o nouă strategie pentru a începe să înveţe. 

Ce este numărarea curentă?

Numărarea curentă reprezintă totalul din joc pentru care un jucător ţine evidenţa pe măsură ce fiecare carte este împărţită de dealer. În sistemul Şeptarul roşu, Doiarii, Treiarii, Pătrarii, Cinciarii şi Şesarii sunt evaluaţi fiecare la +1. Şeptarii roşii sunt, de asemenea, luaţi în considerare ca +1, în timp ce Şeptarii, Optarii şi Nouarii negri sunt neutri, fiind consideraţi ca 0. Cărţile de valoare mare (Decari, Valeţi, Dame, Popi şi Aşi) sunt evaluate la -1.

Acest total ajută la a demonstra dacă în distribuitorul de cărţi rămân mai multe cărţi de valoare mare sau mai multe de valoare mică. Un rezultat mare al numărării spune jucătorului că mai mulţi Decari şi Aşi se află încă în pachetul de cărţi, ceea ce poate fi de ajutor pentru jucători, în timp ce un rezultat negativ al numărării, în funcţie de metodă, sugerează opusul. Acestea fiind spuse, numărarea curentă poate fi destul de înşelătoare, întrucât nu ia în considerare câte pachete de cărţi sunt utilizate sau aşteaptă să fie împărţite.

Ce este numărarea reală?

Aici intervine rolul numărării reale pentru anumite strategii de numărare a cărţilor. Aceasta reglează totalul curent prin împărţirea acestuia la numărul de pachete de cărţi rămase în distribuitorul de cărţi. Această conversie este importantă, întrucât aceeaşi numărare curentă poate însemna lucruri foarte diferite în funcţie de câte pachete de cărţi sunt utilizate. Un +4 într-un joc cu un singur pachet de cărţi are un impact mult mai mare decât un +4 într-un joc cu opt pachete de cărţi.

De ce funcţionează sistemele dezechilibrate

Cele mai multe sisteme de numărare sunt concepute pentru a echilibra. Dacă, de exemplu, jucătorul ar număra printr-un întreg pachet de cărţi cu Hi-Lo, acesta ar termina pe 0. Şeptarul roşu încalcă această regulă; în schimb, o trecere printr-un singur pachet de cărţi de la început până la sfârşit se va încheia cu o valoare de +2.

Acest lucru ar putea părea ciudat la început, dar tocmai aceasta face sistemul atât de atractiv. Pentru că nu este echilibrat, jucătorii nu trebuie să calculeze o ‘numărare reală’ prin împărţirea totalului lor curent la numărul de pachete de cărţi rămase. Acest pas poate crea confuzie pentru mulţi jucători începători. Şeptarul roşu sare complet acest pas şi încorporează ajustarea în numărarea de start.

Prin urmare, cum funcţionează acesta în timpul unui joc de blackjack? În cadrul jocurilor cu un singur pachet de cărţi, jucătorul începe la -2. Cu două pachete de cărţi, acesta începe de la -4, iar în jocul cu patru pachete de cărţi, începe de la -8. Până când numărarea curentă trece în faza de numere pozitive, sistemul a luat deja în considerare dimensiunea pachetului de cărţi. Acest design este inteligent şi oferă jucătorilor un sistem suficient de puternic pentru a face diferenţa, dar suficient de uşor pentru ca jucătorii să poate ţine o evidenţă mentală fără recalculări constante.

Punctul pivot

Fiecare sistem de numărare a cărţilor are un moment în care balanţa se înclină, iar în sistemul Şeptarul roşu acel moment se numeşte punctul de pivot. Mai simplu spus, este punctul în care valoarea numărării curente devine pozitivă. Când se întâmplă acest lucru, strategia spune că există o şansă reală ca distribuitorul de cărţi să aibă o mulţime de Decari şi Aşi care aşteaptă să fie jucaţi. Pentru jucătorii de blackjack, aceasta poate fi o veste bună, întrucât înseamnă că există o şansă mai mare de a obţine mai multe mâni de blackjack.

Acestea fiind spuse, este important de menţionat că o numărare pozitivă nu înseamnă un câştig sigur. Chiar şi atunci când lucrurile par să se alinieze corect, norocul va avea întotdeauna ultimul cuvânt. Ceea ce oferă punctul de pivot este uşor mai multă înţelegere atunci când vine vorba de ajustarea pariurilor şi adaptarea lor în conformitate cu numărarea. Cu cât este mai mare numărul, cu atât este mai mare şansa de câştig (teoretic). 

Alte metode populare de numărare a cărţilor

Sistemul Şeptarul roşu se potriveşte perfect cu alte sisteme de numărare a cărţilor în ceea ce priveşte echilibrul şi dificultatea. Hi-Lo este sistemul clasic, sigur şi destul de simplu. KO (sau Knock-Out) este, de asemenea, dezechilibrat şi conceput pentru a face lucrurile puţin mai fluide când vine vorba despre calculele mentale. Cu Omega II procesul este invers, cu mai multe valori şi elemente suplimentare care îl fac mai complex, dar mai precis. Sistemul Snyder se situează în mijlocul scalei. Mulţi îl consideră a fi mai bun decât majoritatea strategiilor de bază pentru numărarea cărţilor, dar mai uşor decât cele mai avansate. 

Sistemul Wong Halves – precis, dar dificil

Strategia Wong Halves este cunoscută pentru utilizarea fracţiilor mai degrabă decât a numerelor întregi. Acest lucru oferă jucătorilor o înţelegere mai precisă a ceea ce ar putea încă să se afle în pachetul de cărţi, cel puţin în teorie. Deşi este mai focalizat, este cu siguranţă mai dificil, motiv pentru care este recomandat mai degrabă jucătorilor experimentaţi decât jucătorilor începători.

Numit după Stanford Wong, pseudonimul unui matematician şi jucător profesionist de blackjack, sistemul a fost descris în cartea sa din 1975, ‘Professional Blackjack’. Wong a creat şi ‘Blackjack Analyzer’, unul dintre cele mai vechi instrumente pentru computer utilizate pentru testarea diferitelor strategii.

În sistemul Wong Halves, Doiarii şi Şeptarii sunt evaluaţi la +0,5, Treiarii, Pătrarii şi Şesarii la +1, iar Cinciarii au cea mai mare valoare, de +1,5. Cărţile neutre, cum ar fi Optarii, valorează 0, Nouarii -0,5, iar cărţile de la Decari până la Aşi -1. Acest sistem a evidenţiat modul în care anumite cărţi, cum ar fi Cinciarii, pot influenţa jocul. Spre deosebire de Şeptarul roşu, care este dezechilibrat, Wong Halves este un sistem echilibrat, ceea ce înseamnă că un pachet complet de cărţi are un total de zero. Aceasta permite jucătorilor să convertească o numărare curentă într-o numărare reală împărţind-o la numărul de pachete de cărţi rămase în distribuitorul de cărţi. 

Hi-Lo – punctul de intrare

Sistemul Hi-Lo este cea mai faimoasă versiune a strategiilor de numărare şi este adesea recomandat ca punct de plecare pentru jucătorii care se aventurează în numărarea cărţilor. Acesta atribuie valori simple cărţilor. Cărţilor de la 2 la 6 o valoare de +1, cărţilor de la Decar până la As o valoare de -1, iar cărţillor intermediare (7, 8 şi 9), care sunt neutre, o valoare de 0. La fel ca Wong Halves, este un sistem echilibrat, cu un pachet complet de cărţi având un total de zero.

Deşi Hi-Lo nu are acelaşi nivel de detaliu în comparaţie cu sisteme precum Şeptarul roşu, nivelul mai scăzut de dificultate îl face mai atrăgător pentru cei care abia încep să folosească numărarea cărţilor. Mulţi jucători îl utilizează ca prim pas înainte de a adopta strategii mai avansate, mai ales în contextul înţelegerii calculelor privind valoarea. 

KO – un sistem dezechilibrat

Sistemul KO, prescurtare de la Knock-Out, este similar cu sistemul Şeptarul roşu. Ambele sunt dezechilibrate prin design, ceea ce înseamnă că valorile cărţilor nu au un total de zero pentru un pachet complet de cărţi. Acest lucru înlătură necesitatea ca jucătorii să efectueze o numărare reală, făcând sistemul mai uşor de urmărit în timpul jocurilor reale, indiferent dacă sunt jucate în cazinouri fizice sau online, precum PokerStars.  

În KO, cărţile de la 2 la 7 sunt evaluate la +1, Optarii şi Nouarii sunt cărţi neutre, evaluate la 0, iar cărţile de la Decar până la As sunt evaluate la -1. Această configuraţie este similară cu Şeptarul roşu, unde cărţilor de valoare mai mică le sunt atribuite, de asemenea, valori pozitive, cărţilor de valoare mare le sunt atribuite valori negative, iar Şeptarii sunt cărţile speciale. Principala diferenţă este că în KO, fiecare Şeptar este tratat la fel, în timp ce în Şeptarul roşu, doar Şeptarii roşii sunt evaluaţi la +1, în timp ce Şeptarii negri sunt neutri. Întrucât jucătorii care folosesc KO nu trebuie să modifice conversia numărării reale, acesta poate fi util în jocuri cu ritm mai rapid, în care urmărirea cărţilor este deosebit de dificilă, mai ales în situaţii zgomotoase sau stresante.

Omega II şi Zen Count

Pentru cei care doresc o cale de mijloc, strategii mai avansate, precum Omega II şi Zen Count, sunt opţiuni excelente. Ambele sunt echilibrate şi folosesc numere întregi în loc de fracţii, ceea ce le face mai uşoare decât sistemele avansate, precum Wong Halves, dar mai precise decât Hi-Lo.

În Omega II, Doiarii, Treiarii şi Şeptarii sunt evaluaţi la +1, Pătrarii, Cinciarii şi Şesarii la +2, Nouarii la -1, cărţile de la Decar până la As la -2, iar Optarii sunt neutri. Zen Count este similar, cu Doiarii, Treiarii şi Şeptarii evaluaţi la +1, Pătrarii, Cinciarii şi Şesarii la +2, cărţile de la Decar până la As la -2, iar Optarii şi Nouarii sunt neutri.

Şeptarul roşu în jocul modern

Majoritatea jocurilor moderne de blackjack, inclusiv cele online de la PokerStars, se joacă cu mai multe pachete de cărţi. Pentru numărătorii de cărţi, acest lucru reduce foarte mult puterea fiecărei cărţi individuale. Snyder şi-a dat seama de acest lucru, motiv pentru care Şeptarul roşu este construit pentru a se adapta diferitelor dimensiuni ale distribuitorului de cărţi.

De exemplu, într-un joc de Blackjack live de la PokerStars cu opt pachete de cărţi, jucătorul începe cu o numărare curentă de -16. Pe măsură ce sunt împărţite cărţile, numărarea creşte şi scade. Întrucât cazinourile amestecă din nou cărţile înainte de epuizarea acestora din distribuitor, calcularea conversiei numărării reale ar fi într-adevăr complexă, mai ales în timpul jocurilor rapide. Numărarea curentă din Şeptarul roşu evită această problemă, păstrând lucrurile simple chiar dacă jocurile au mai multe pachete de cărţi în distribuitorul de cărţi.

Greşelile făcute de începători cu Şeptarul roşu

În ciuda simplităţii sale, Şeptarul roşu este încă interpretat greşit, în special de către începători. Stilurile avansate ale strategiei lui Snyder abordează situaţii specifice în care jucătorii îşi pot schimba strategia de bază în funcţie de numărare. De exemplu, alegerea de a te opri la 12 împotriva unui 4 al unui dealer cu o anumită valoare a numărării. Jucătorii mai noi citesc uneori despre aceste excepţii şi cred în mod eronat că sistemul înlocuieşte cu totul strategia de bază. Nu este cazul. Şaptarul roşu este mai mult o adăugire, nu o înlocuire, iar baza unei metode solide pentru numărarea cărţilor la blackjack este în continuare strategia de bază. 

De ce strategia de bază rămâne suverană

Snyder însuşi a fost clar că, indiferent cât de bun ar fi un sistem de numărare, acesta funcţionează doar împreună cu o strategie de bază. Din acest motiv, Şeptarul roşu este adesea recomandat ca un pas următor, mai degrabă decât ca un punct de plecare. Jucătorii care înţeleg deja probabilităţile jocurilor de blackjack standard vor găsi sistemul mult mai bun decât cei care încearcă să le înveţe pe amândouă în acelaşi timp. 

Acest lucru face ca Şeptarul roşu să fie atât de popular, întrucât pare următorul pas natural, fără a fi intimidant. Acesta se bazează pe strategia unui jucător, fără ca acesta să fie nevoit să ignore complet ceea ce a învăţat anterior. 

Măsuri de contracarare de cazino

Oricine ia în considerare să încerce numărarea cărţilor acum va trebui să înţeleagă măsurile de contracarare pe care cazinourile le-au pus în aplicare pentru a împiedica jucătorii să obţină un avantaj incorect asupra casei. Există amestecări automate, reamestecare frecventă şi restricţii referitoare la câte cărţi sunt împărţite înainte de reamestecarea pachetelor de cărţi.

Numărarea cărţilor este adesea romantizată ca o modalitate de a învinge casa, dar, în realitate, este un instrument menit să-l ajute pe jucător şi nu o formulă magică. Chiar dacă jucătorii se bazează pe sistem, aceasta nu va învinge niciodată impredictibilitatea norocului, mai ales atunci când se iau în calcul măsurile de cazino menite să păstreze corectitudinea jocului. 

Numărarea cărţilor şi cultura pop

Dincolo de teorie şi mecanică, Şeptarul roşu a devenit parte a tradiţiei blackjack-ului. Cărţile lui Snyder au schimbat modul în care o întreagă generaţie de jucători a abordat jocul. El a mutat atenţia de la teorii scrise la a fi practic în cazino, determinându-i pe jucătorii obişnuiţi să dorească să-l încerce. 

Cultura pop a făcut ca numărarea cărţilor să pară plină de farmec sau chiar rebelă prin scurtcircuitarea sistemului. În filme precum Rain Man sau 21, a fost portretizat ca o armă secretă pe care doar cei inteligenţi o pot mânui. Şaptarul roşu este o reprezentare mai realistă. Nu este magic şi nu este destinat doar geniilor. El este doar o modalitate simplă şi structurată de a urmări cărţile, oferindu-le valori. 

Sistemul Şeptarul roşu în prezent

După mulţi ani de la crearea sa, Şeptarul roşu este încă prezent, în ciuda ripostelor cazinourilor. Jucătorii încă îl menţionează, încă îl încearcă şi încă îl văd ca pe una dintre cele mai uşoare modalităţi de a intra în lumea numărării cărţilor. 

La PokerStars, unde sunt găzduite jocurile clasice şi de blackjack live, sistemul este încă utilizat de cei curioşi să vadă cum sau dacă funcţionează sau să simtă pur şi simplu că au mai mult control atunci când iau decizii, în ciuda faptului că norocul joacă în continuare rolul principal.

Întrebări frecvente